Anca Boagiu: „Cei mai buni au fost recompensaţi când au primit funcţia de manager”

de Radu Preda, Georgian Stoica

28 Martie 2011

 

Sunteţi mulţumită de echipele de manageri din companiile aflate în subordine?
 
Pe cea de la Infrastructură doar ce am schimbat-o. Anul trecut am făcut un addendum la toate contractele de management, cerându-le managerilor să se încadreze în ţintele asumate în acordul cu FMI. Acum urmează să le schimbăm contractele de management complet, punându-le ţinte anuale, foarte clare, şi, mai mult decât atât, legând performanţa activităţii lor de planurile de investiţii multianuale, tocmai pentru a evita continuarea acestei risipe de bani şi incoerenţei, până la urmă, în aplicarea programelor de dezvoltare. Cine nu poate să ţină pasul cu noi - cu mine şi cu ceea ce are România de făcut în acest moment - este liber să plece. Nu-i ţine nimeni legaţi de glie. Pot sau nu. Dacă le place doar să-şi pună stelele de general şi, în momentul în care văd inamicul, s-au băgat sub masă şi spun „Armată, fugi!”, atunci nu au ce să caute pe câmpul de luptă. Şi cu asta am spus tot despre cele două demisii de la CNADNR şi TAROM.
 
Credeţi că un manager de companie naţională - de transport, de drumuri - poate să performeze cu un salariu de 1.000 de euro?
 
Dar credeţi că atunci când aveau salarii de 5.000 de euro sau cei care încă mai au salarii de 3.000 de euro nu performează pentru că au salariile mari? Eu cred că un manager adevărat performează pentru că ştie să facă management. Iar a te ascunde după salariu este... Pot să fiu de acord cu ceea ce spuneţi, că ar trebui să avem nişte criterii, dar nu în această perioadă de criză, pentru că e o perioadă asumată de noi toţi. Eu ce-ar trebui să spun ca ministru? Că am salariul mai mic decât unii dintre managerii sau directorii generali din ministere?
Cei mai buni sunt pedepsiţi, nu?
 
Nu sunt de acord cu dumneavoastră. Cei mai buni au fost recompensaţi în momentul în care au căpătat aceste funcţii. E adevărat, nu-i uşor să ai un salariu mai mic decât adjunctul - şi asta este o greşeală care există şi care persistă -, dar în acelaşi timp, dacă vrei în mod real să faci ceva în România - deci dacă vrei! -, poţi să o faci fără să te cramponezi şi să spui „n-am salariu mare”. Până la urmă, salariile nu sunt chiar atât de mici la nivelul managerilor. Dacă sunt atât de mici la nivelul managerilor, ce să mai spună lucrătorul de la calea ferată care - mă rog, salariul e proporţional cu pregătirea pe care o au şi cu activitatea pe care o prestează - ia 7 milioane... Sau ce să mai spună angajatul din Ministerul Transporturilor care n-a fost aşa de norocos să aibă ministru cum au avut cei de la Dezvoltare şi încasează 7 milioane de lei vechi sau 9 milioane şi gestionează fonduri europene.

Dar sunteţi de acord că unii oameni nu pot fi acuzaţi pentru faptul că pun pe primul plan propria carieră, şi mai puţin binele ţării?
 
Nici pe departe. Dar atunci, dacă pui mai presus decât orice banii şi spui „Pune-mi o păpuşă-n faţă, pentru ca eu s-o manipulez, iar eu mă duc mai încolo, că am bani mai mulţi; să pui însă un director general pe care o să-l învăţ eu ce să facă”, atunci cred că nici unul, nici celălalt nu au ce să caute acolo.
 
Aşa s-a întâmplat la TAROM?
 
Eu aş fi preferat, în loc să se ascundă sub motivaţii de ordin pecuniar, să spună adevărul, cel spus la mine în birou. Dacă vrei să fii manager din linia a doua, atunci n-ai ce să cauţi manager nici în linia întâi, dar nici mai în spate. Poţi să mergi liniştit în mediul privat, acolo unde poţi să fii un manager perfect, unde nu ţi-e frică nici de lucruri rele, nici de altcineva, vine acţionariatul, îţi face ordine în grădină şi eşti un manager de mare succes. Asta ca să spulberăm acest mit cu TAROM-ul şi să nu mai plângem... Nu neg calităţile profesionale, intelectuale, dar lucrurile aşa stau. Şi atunci, dacă ai tupeul să vii în biroul ministrului şi să spui lucrurile astea, iar public ieşi şi-ţi plângi de milă, atunci ministrul spune public ce-ai spus în birou, ca să fie lucrurile clare.
 
Poate sistemul nu e creat de aşa natură încât să respecte nişte ierarhii şi nişte valori.
 
Pot să fiu de acord că există unele sincope în sistem, dar nu pot să fiu de acord că eşti mai deştept sau mai puţin deştept în funcţie de câţi bani iei.