Bechtel: maşina perfectă de stors bani

Compania de Autostrăzi plăteşte de două ori firmei americane majorări ale accizelor la carburanţii consumaţi de aceasta. Corpul de Control al Ministerului Transporturilor a descoperit un puhoi de nereguli în contractul cu Bechtel.

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a efectuat mai multe plăţi în contul creşterilor de accize la carburanţi efectuate la finele anului trecut, chiar dacă firma de consultanţă Scetauroute, angajată de statul român să îi apere interesele, a informat Compania de Autostăzi că pretenţiile ridicate de Bechtel nu sunt justificate.

Contractul cu firma americană conţine două prevederi principale referitoare la preţuri şi la plăţile cuvenite Bechtel. Prima prevedere arată că preţurile unitare pe fiecare tip de lucrare se indexează cu ajutorul unei formule care ia în calcul creşterea Indicelui Preţurilor de Consum (IPC) şi cursul valutar.

Formula se aplică şi preţului unitar de transport, stabilit prin contract la 0,1 euro pe tonă şi pe kilometru. IPC, comunicat de către Institutul Naţional de Statistică, este calculat pe baza unui coş de consum care conţine şi preţurile la carburanţi, influenţate, la rândul lor, de majorarea accizelor.

Formula de indexare, niciodată făcută publică de CNADNR, Guvern sau de către Ministerul Transporturilor, a determinat o creştere a preţurilor unitare plătite firmei americane de 26% în prezent faţă de anul 2005, în condiţiile în care inflaţia a fost de aproximativ 16%, afirmă oficiali ai companiei de stat sub protecţia anonimatului.

O altă prevedere importantă a contractului se referă la sumele cuvenite companiei Bechtel ca urmare a eventualelor schimbări legislative cu impact asupra preţurilor. „Preţurile unitare vor fi ajustate pentru a ţine cont de orice măriri sau micşorări ale costului rezultând din modificările în legislaţia ţării şi efectuate după data intrării în vigoare“, arată contractul. Deoarece accizele sunt modificate prin decizie a Guvernului, Bechtel s-a gândit să folosească prevederea pentru a-şi rotunji veniturile şi a solicitat CNADNR compensaţii pentru majorarea accizelor. Aceasta deşi beneficiază, printre altele, de o indexare generoasă a preţurilor unitare de transport.

Cererea firmei americane a primit aviz negativ din partea consultantului francez Scetauroute, care urmăreşte contractul. „Opinia reprezentantului beneficiarului (Scetauroute - n.red.) este că majorarea accizelor la combustibili este inclusă în Indicele Preţurilor de Consum şi deci antreprenorul (Bechtel - n.red.) este recompensat pecuniar prin reactualizarea valorii lucrărilor executate cu formula de indexare stabilită în baza acestui indice“, arată Scetauroute într-o notă trimisă CNADNR la finele anului trecut. În pofida poziţiei Scetauroute, CNADNR decide să plătească banii. Lui Scetauroute i se spune, cu alte cuvinte, să-şi vadă de treabă şi să certifice la plată facturile Bechtel cu majorările de accize, căci Comitetul Director al proiectului a aprobat această creştere.

„Dispunem certificarea la plată a sumelor corespunzătoare prin IPC-ul ce urmează a fi emis de dumneavoastră.“ Lui Scetauroute i se spune că problema a fost discutată cu Bechtel într-o întâlnire a Comitetului Director în care s-a decis ca Bechtel să primească banii.

Jumătate din membrii Comitetului Director care au decis plata sunt, nici mai mult, nici mai puţin, decât manageri ai Bechtel. Potrivit unei prevederi contractuale nemaiîntâlnite în România sau în practica internaţională a contractelor, soluţiile pentru toate divergenţele în derularea contractului sunt date de un Comitet Director de proiect, format, la paritate, din manageri ai CNADNR şi ai Bechtel. Solicitată să explice situaţia, Direcţia de Comunicare a CNADNR nu a formulat un punct de vedere, chiar dacă solicitarea a fost adresată în urmă cu trei săptămâni.

Mecanismul prin care firma Bechtel stoarce de bani statul român fără să presteze lucrări pe măsură este descris în amănunt şi într-un raport întocmit de Corpul de Control al Ministerului Transporturilor. Autostrada Transilvania a ajuns să coste statul român mai mult decât dublu faţă de contractul iniţial, de 2,5 miliarde de euro, din cauza proastei gestionări a proiectului de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Plăţi nejustificate, de zeci de milioane de euro, legi încălcate, prime de succes cu şase zerouri pentru anumite cabinete de avocatură, proasta gestionare a banului public, acestea sunt câteva dintre concluziile raportului pe care Cotidianul îl prezintă în exclusivitate.

În 2004, când firma J.V. Scetauroute încă nu fusese angajată de CNADNR drept consultant de proiect, lucrările Bechtel ar fi trebuit să fie confirmate de un diriginte de şantier, autorizat de Inspectoratul de Stat în Construcţii. Nu s-a procedat însă aşa, iar CNADNR a achitat 65 de milioane de euro în contul Bechtel fără ca însă cineva să fi supervizat lucrările executate de americani pentru aceşti bani.

Situaţia s-a menţinut chiar şi după ce CNADNR a angajat consultantul. De exemplu, în perioada iulie 2005 - mai 2006, când pe autostrada Transilvania au fost întrerupte lucrările, CNADNR a plătit companiei Bechtel - fără a avea acordul consultantului - 11 milioane de euro drept „costuri indirecte de capital“. Alte aproape 10 milioane de euro au fost achitaţi de compania de stat, cu lejeritate, drept „penalităţi de întârziere“. Corpul de Control din Ministerul Transporturilor susţine în raport că „justificarea aplicării acestor penalităţi nu s-a putut realiza, în unele cazuri întârzierile fiind provocate de Bechtel International Inc.“.

Un alt punct „fierbinte“ din raport se referă la modul în care CNADNR achită taxele vamale pentru toate utilajele importate de Bechtel, inclusiv pentru automobilele de serviciu ale americanilor. „De la începerea lucrărilor şi până pe 14 iunie 2007, Bechtel a facturat către CNADNR suma de 28.551.628 de lei (peste 8 milioane de euro - n.red.) drept «taxe vamale» fără a avea anexate documentele vamale care să ateste importul de utilaje, fără a avea anexa din care să rezulte ce utilaje au fost importate, fără a avea documentele din care să rezulte dacă sunt aduse pentru «import definitiv» sau pentru «import temporar»“, se menţionează în raport. În opinia membrilor comisiei de control, plata respectivelor taxe vamale putea fi evitată deoarece multe dintre utilajele stabilite iniţial că sunt necesare Bechtel puteau fi achiziţionate de pe piaţa Uniunii Europene.

După studierea întregii documentaţii deţinute de CNADNR privind relaţia contractuală cu Bechtel, membrii Corpului de Control din Ministerul Transporturilor au ajuns la concluzia că mare parte dintre responsabilităţile asumate de statul român în relaţia cu compania americană sunt cauzate de unele… greşeli de traducere. Prin traducerea eronată a unor termeni din engleză în română, statul român a fost plasat în inferioritate în faţa Bechtel. „Versiunea în limba engleză a contractului (care în mod normal trebuia să prevaleze) nu este tradusă de un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei. Conţine noţiuni străine şi nereglementate de dreptul român…

Expresii uzuale inserate în zeci de clauze contractuale care în textul în limba engleză au înţelesul de «părţile contractante convin» au fost traduse în versiunea în limba română cu «beneficiarul se obligă», ceea ce a avut drept efect crearea în sarcina CNADNR SA a unor obligaţii suplimentare“, se mai spune în raportul Corpului de Control. Mare parte din responsabilitatea pentru greşelile juridice din contractul semnat în 2003 a fost pusă de Corpul de Control pe seama calităţii îndoielnice a consultanţei oferite atunci CNADNR de Cabinetul Individual de Avocatură Simona Neagu. Deşi a încasat fabuloasa sumă de 5,2 milioane de euro pentru consultanţă juridică, acest cabinet de avocatură „nu a apărat interesele CNADNR“, se menţionează în raport.

Potrivit aceluiaşi raport, nici şefii CNADNR nu au avut mare interes pentru a apăra drepturile statului român. Din 2004, chiar dacă a avut de la consultantul de proiect informaţii privind modul defectuos în care Bechtel realizează anumite lucrări la autostradă, conducerea CNADNR nu s-a folosit niciodată de dreptul său de a opri acele lucrări şi de a convoca o comisie mixtă care să rezolve aceste probleme.

„La solicitarea echipei de control, CNADNR nu a putut prezenta documente din care să rezulte că a urmărit şi a consemnat în mod constant remedierea deficienţelor tehnice şi de calitate care i-au fost aduse la cunoştinţă de consultant“, se menţionează în raport. Dimpotrivă, s-au găsit documente prin care şefii CNADNR au „insistat“ să plătească bani mai mulţi companiei Bechtel. În plus, chiar Guvernul României, în februarie 2006, a luat o măsură „drastică“: a secretizat contractul Bechtel.